Past and Present Dangers

[Rosalie Vivienne Alden]

Bineinteles, acum avea sa inteleaga totul. Zambise cu 'gura pana la urechi', dupa cum se spunea realizand ca Ema era aceeasi dintotdeauna, aceeasi prietena cu aceleasi amintiri pastrate de-a lungului timpului. Ii parea bine sa observe ca exista cineva apropiat in viata sa care chiar tinea minte unele detalii de care oricine altcineva ar fi uitat. Hm, acea discutie a lor .. casatorii,copii, ele fiind nase si de cununie si de botez. Chicotise usor neputandu-se abtine. Cum sa nu razi, cum sa nu te simti in largul tau cu o astfel de persoana extrem de agreabila in jurul tau? Si chiar nu exagera. Ii fusese dor. Inchise ochii pana se intinse putin pe spate si ii deschise privind catre luna. Cauta acele pulberi pe cer denumite stele, dar nu le gasea sub nicio forma. Ii era teama, caci cel mai probabil avea sa urmeze o ploaie. Nu stia de ce, dar presimtea din nou ceva urat. Nu avea de gand sa ii spuna inca Soimencei, insa era sigura ca avea sa isi dea seama, ca de obicei. Pur si simplu nu putea tine un secret fata de aceasta 'mica bagareata'. Rase scurt, nu putea sa nu o faca si gata.

"Nu stiu de ce,dar presimt ca in curand vei , sau ma rog .. vom afla cine te-a ajutat atat de mult cand ai fost la mana Devoratorilor Mortii. Dumnezeule, nu imi vine sa cred ca ai scapat. Ei, mama naibii de paduri,apropo! Si uite de ce te dadeam eu disparuta, iar tu te strecurai ca niste veverite prin intuneric.." , surase Rosie sperand ca Ema sa o ia ca pe o gluma, ceea ce si era, de fapt. Nu voia sa o supere in vreun fel. Abia acum isi dadea seama ca nu s-ar vedea certata cu ea vreodata. Chiar o considera cea mai buna prietena sau cel putin una dintre cele mai bune amice. Oricum, ea era singura care stia prin cate a trecut si era singura cu care s-a inteles cand a inceput Soimeanca la Hogwarts. Ii venea din nou sa rada pentru ca habar nu avea de ce o napadeau acum o multime de amintiri. Nu se putea plange, le simtisera lipsa, dar totusi .. o stare ciudata si totodata placuta. Era atat de greu de descris. Se ridicase din nou, de aceasta data punandu-se pup. Nu isi gasea locul si ura asta. Se misca intruna si stia ca de obicei ii agita pe cei din jur. Uite un lucru bun cand stai cu cineva care te cunoaste foarte bine: s-a obisnuit cu prostioarele tale.

"Hm, parca ne-a scapat ceva. Sunt sigura ca nu mi-ai spus sau nu ti-am spus ceva. Oh,wai! Si apropo, nici vorba de o nunta in curand. Copii cu atat mai putin.Mai vreau sa imi traiesc viata, draga mea colega." , abordase Vivienne o voce aparent serioasa, dar nu se putuse abtine din ras si izbucni.