Past and Present Dangers

[Ema Snow]

Ema aproba cu un zambet larg si chiar chicoti la tonul serios al prietenei sale. Era un chicotit vioi, ce te facea sa te relaxezi. Apropo de chicotit... In mintea Soimencei aparu zambetul tamp si cantecul mereu hm-it. Gandurile ei se invarteau in jurul unui singur nume: Rovial. Si apoi o trasni realizarea, facand-o sa izbucneasca intr-un ras mai mult decat isteric.
Dupa ce se potoli putin, Ema se intoarse spre Rose, ridicand o spranceana atotstiutoare. Cum de nu-si daduse seama mai devreme?! Era atat de evident acum.
" Rovial..." murmura Ema. " ROsalie VIvienne ALden! Deci tu esti Rovial!"zambi Soimeanca.
Presupunand ca nu zisese ceva cu prea mult sens, chicoti iar, apoi dadu explicatia necesara.
" Il stii pe Hawkeye? Tot balmajeste despre Lady Rovial. Iti jur, cand vorbeste despre ea, ii sclipesc ochii si zambeste mai larg ca niciodata. Si oricum e destul de destept incat sa nu creeze probleme."
Se uita spre Rose cu un zambet siret.
Ema ii oferi putina intimitate. Privi spre cer, apoi incerca sa patrunda intunericul padurii cu mintea. Povestea celor doi, daca exista intr-adevar o poveste, nu o privea, dar tanara nu se putea abtine sa nu se simta fericita numai de idee. Rose ii era ca o sora, Hawk ca un frate.
Isi relaxa musculatura spatelui, tragandu-si picioarele la piept. Umarul o incomoda pentru o clipa, dar dupa atatea luni de practica, Ema nu se trada nici macar printr-o strambatura.
Aerul vibra. Avea sa sa intample ceva, iar Soimeanca se intreba daca nu cumva avea sa ploua iar. Nu prea ii placea ideea de a trebui sa se retraga in castel. Nu acum. Isi freca fruntea si isi ridica iar privirea. Ema se gandi serios... Trecutul... Mereu lasase urme. Si daca zgarietura pe care i-o facuse bufnita lui Porrin disparuse, atunci cicatricea de pe degetul ei de cand cu unicornul din padure nu. Iar acum, intr-un mod ciudat de a o spune, tot din cauza lui avea probabil sa capete o cicatrice pe spate. Da, sigur, vanataile se vindecau, taieturile de asemenea, dar persoanele pe care le vazuse murind... Robert Cannes... Falsul Devorator ucis fara mila chiar in fata ei, doborat din cateva miscari lase pe la spate. Ema tremura si-si privi mainile. Inca mai avea senzatia sangelui lui Cannes pe degetele sale, desi trecusera aproape doi ani. Isi scutura capul. Naiba sa-l ia pe Porrin! Bloca toate gandurile si se intoarse sa-i zambeasca lui Rose, mult mai linistita si mai relaxata decat cu doar o clipa inainte.