Fabulous girls

[Ema Snow]

Ema rase usor. Nu stia de ce, dar nu se asteptase la asta. Julieta era aceeasi. De ce gandise diferit Soimeanca? Nu avea o explicatie logica, dar se bucura oricum de faptul ca o eliminase din scurt.
Se aseza la masa, gandindu-se inca la ce isi dorea sa manance. Ii multumi in sinea ei Cercetasei, pentru 'pauza' prelungita. Ema se hotara tare greu cand venea vorba de nimicuri de genu' asta. Nu raspunse imediat, preferand sa-si dea parul dupa ureche pentru a-si arata obrazul. Nu mai era nicio vanataie de-a lungul mandibulei sale. Zambi siret.
" Pai, pentru inceput, nu am facut nimic in mod deosebit. Stii si tu cum e, ore... teme... micile excursii nocturne... foamea, mai nou..." rase ea si dadu usor din umeri.
Se uita in jur, intrebandu-se unde erau spiridusii de casa. Ultima oara cand venise la bucatarie, erau o gramada. Dar asta se intamplase cu atat de multi ani in urma.
Atmosfera paru sa se schimbe, iar tanara stia ca, intr-un fel, era din cauza ei. Isi puse coatele pe masa si se uita spre Julieta cu ochi lipsiti de expresie.
" Sincer, sunt ingrijorata, Juls. In primul rand, pentru ca tot nu inteleg ce amestec avea tipu' ala in treburile... de familie. Si in al doilea rand, probabil cel mai grav, cine era femeia si de ce l-a omorat? Si de ce ne-a atacat pe noi, dar nu ne-a urmarit?"