Past and Present Dangers

[Ema Snow]

" ... E istorie" continua Ema pe un ton jos. Isi scutura capul intr-o miscare aproape brutala, iar suvitele de par ii lovira obrajii cu un sunet surd. " Nu, Rose, nu merita"
Dar oare era adevarat? Ema nu stia ce sa mai creada. Nasul ei ii ocupase o parte mare din amintirile din ultimii ani. Il ura pentru toate lucrurile prin care trecuse datorita lui. Atata suferinta, atatia oameni morti, atata tradare... Soimeanca inca tremura cand isi amintea de noptile tarzii in care se strangea intr-o minge langa pat si incerca sa pastreze toate bucatelele ce o alcatuiau. Dar pe de alta parte, unde ar fi fost viata ei acum daca nu exista Porrin? Da, Rosalie ii era o prietena draga si inainte de toate astea, dar legatura dintre ele se intarise mult mai mult din cauza crizelor de tragedie. Da, un prieten foarte drag Emei plecase de la Hogwarts din cauza nasului ei, dar tot datorita lui Porrin, Soimeanca avusese ocazia sa-l cunoasca. Legaturile ei cu lumea exterioara pur si simplu explodasera. Multi le ofereau ajutorul sincer. Legaturile cu propria ei minte si cu insasi fiinta ei evoluasera mult mai repede decat s-ar fi asteptat. Invatase sa lupte asa cum se cuvenea in anii negri. Invatase sa priveasca cu ochi reci si sa fie neutra, dara sa se piarda in intunericul distantarii. Invatase ca fiecare clipa din viata merita tot efortul. Invatase compasiunea si deopotriva ura. Datorita lui Porrin, Ema isi cunostea limitele, atat cele fizice, cat si cele psihice, iar taietura aproape vindecata de pe umar statea marturie.
Ema isi scutura iar capul. De data asta se incrunta. Tensiunea din aer... Parea mult mai puternica acum. Presupuse ca era doar imaginatia ei.