Past and Present Dangers

[Ema Snow]

Ema aproba cu un zambet si isi inchise ochii. Isi lasa mintea sa se piarda pur si simplu in noapte. Meditatia se dovedise ceva util in ultimele luni, iar inceputul unei meditatii o relaxa foarte repede. Asa ca asculta si se lasa purtata de simturi. Nu vedea nimic, dar isi imagina o gramada. Asculta vantul moale printre frunze si tipatul indepartat al unei cucuvele. Inspira adanc si expira incet. Racoarea noptii era placuta, iar Ema o simtea strabatandu-i pielea, incercand slabita sa-i ajunga in oase.
Negrul din spatele pleoapelor ei inchise se lumina brusc, devenind aproape alb. Soimeanca isi deschise panicata ochii, dar se vazu nevoita sa-i inchida iar, orbita de albul din exterior.
DRUNG!
Sunetul era asemenea unui tunet ce loveste deasupra: puternic, brusc si asurzitor. Isi intinse mana si intalni antebratul cald al lui Rose, iar lumina paru sa revina la normal. Ema isi deschise ochii incet, cautand chipul prietenei sale. Era terifiata, caci nu intelegea ce tocmai se intamplase, iar Ema nu suporta sa nu inteleaga.
Isi misca gura ca s-o intrebe pe Rosalie ce s-a intamplat, insa se gasi incapabila sa articuleze vreun cuvant, privirea ei alunecand peste umarul lui Rose, departe, spre poiana mica aflata la cateva sute de metri. Si desigur, la cele doua trupuri mici intinse pe podeaua padurii.