Past and Present Dangers

[Ema Snow]

Ema auzea ca prin ceata. Nu se putea convinge ca sa-i raspunda lui Rose.
O voce mica si ridicata se facu auzita, iar ochii Soimencei fulgerara spre fetita blonda. Se trezi privita de o pereche de ochi caprui, calzi si luminosi, asa cum se obisnuise sa vada de fiecare data cand se uita la chipul prietenei sale de suflet. Nu putu sa zica nimic. Chiar nimic.
Un mormait ii ajunse la urechi si privirea i se intoarse spre propria-i copie. Fetita se incrunta, iar ochii i se deschisera usor. Ema tresari vizibil si la fel paru ca face si cea mica. Ochii aia verzi trezeau senzatia unei amintiri pierdute de care Ema nu se mai putu scutura.
Cele doua se privira fix pentru cateva secunde. Apoi, foarte incet, fetita se ridica in sezut. Cu o viteza incredibila, se dadu in spate, oprindu-se abia cand se lovi cu spatele de Rosalie. Privirea ei speriata nu parasi nicio clipa ochii Soimencei.
" Cine esti?" intreba Ema destul de bland. Sau cel putin asa credea, pana cand micuta satena isi incolaci mainile in jurul taliei lui Rose.
" Sunt... Eu sunt Ema..." sopti micuta aproape strangulat.