Fabulous girls

[Ema Snow]

Se miscase prea lent. Pana sa ajunga ea langa Julieta, Cercetasa era deja in picioare. O privi amuzata.
" Juls, asta esti tu si sincer, sunt recunoscatoare" zambi Ema, scuturandu-i umarul. " De amenintat... Cu de toate. De la vesnicul 'ii ranesc pe cei dragi' pana la plictisitorul 'stiu ceva ce tu nu stii'. Insa nu asta ma deranja, ci faptul ca era, nu stiu, mereu acolo, intr-un colt al mintii mele. Era o grija constanta si imi imaginam in felurite moduri cum sa-l omor cand pun mana pe el."
Se aseza iar la masa si mai termina un sandwich. Acum se putea declara multumita. Intr-un fel, se simtea ciudat. Dar in acelasi timp mai relaxata. Simtea ca nu tradeaza increderea Julietei si ii placea asta. Pentru ca Cercetasa avusese incredere in ea, Ema isi dorise sa o rasplateasca. Cumva, simtea ca povestea era o cale pasnica, acum ca nu mai afecta pe nimeni. Si simtea ca asta avea sa intareasca legatura dintre ele. Ii placea. Se trezi zambind ca o tampita. Nu conta.
Isi sprijini capul in maini si era pe cale sa intrebe ceva cand observa sucul jucandu-se usor pe marginea paharului. Apoi masa incepu sa vibreze. Urmara vasele, care se zdranganeau usor in dulapuri.
" Cred ca glumesti..."