i can wait

[Arlin van Iver]

• Baiatul era cu cel putin un cap mai inalt decat ea. Alunga fumul din fata ei, cu o mana, iar cu cealalta isi acoperi gura si nasul. Ochi-de-Soim, Viperin? Ce era? Probabil nici el, la el ca ea, nu purta uniforma, sau cel putin roba.
  "Ce tot bombani tu acolo?"intreba ea, uitandu-se la el cu un ochi, inca alung fumul din calea ei. Isi scoase bagheta si o roti usor in aer sperand sa nu distruga totul pe acolo.
  "Deprimo!"Un vanticel iesi din bagheta, curatand aerul, dand fumul la o parte din calea ei. Isi retrase bagheta, intorcandu-se zambind catre baiat. Nu parea a fi un geniu, dar cu siguranta era curajos. Ea nu ar fi calcat vreodata, inafara orelor, in clasa de Potiuni. Stia ca avea sa esueze, si se tinea la distanta de probleme. Asa facea ea mereu.
  Acum ca l-ai intimidat, Arlin, de ce nu te mai bagi in seama putin? Bravo van Iver! Se certa aceasta in sinea ei, insa in fata baiatului fiind cu aceeasi expresie fericita pe chip. Nu voia sa-l bata la cap cu normele de protectie sau mai-stie-ea-ce. Ar fi vrut sa ia parte la ce tocmai facuse baiatul. Ii placea sa intre in probleme cu un prieten. Daca era singura nu avea cu cine rade de boacana facuta sau..
  "Esti bine?"intreba in cele din urma, privindu-l cu ochii ei mari, castanii. Avea vocea unei piticanii, si uneori incerca sa imite vocea unui baiat, insa fara succes, sfarsea arata cu egetul si rasa in nas de catre Cercetasi sau Viperini.