Euphoria

[Julieta D. Thibault]

• Spera, adica avea sa de-a tot ce era mai bun din ea pentru a ajuta Cercetasii si a-i readuce in frunte. Ofta privind in jur, totul era pustiu si doar ele completau peisajul nocturn al padurii.
  Isi sufleca manecile de la hanorac, simtea o caldura deranjanta insa nu baga de seama, era aceea atmosfera dinaintea ploii. Lua din roba bagheta si murmura "Lumos", voia sa vada pe unde mergeau pentru a nu se rataci, iar daca cumva le prindea ploaia sa aiba cale de intoarcere, sa se intoarca pe unde venisera.
  -Sper si eu. Spuse cercetasa privind-o pe soimeanca de langa ea, nu stia de ce dar minutele care trecusera si povestira parca simtea ca o cunostea de ani buni si ca mai vorbise cu ea pana acuma.
  
  - Stii, am sentimentul ca te cunosc de mult timp, nu stiu de ce. Zise ea dand usor absenta din umeri si continuand sa paseasca pe frunzele cazute din copaci, erau clare semnele venirii toamnei, iar odata cu ea inceperea scolii.