A smile is the prettiest thing you can wear

[Ema Snow]

Ema ii zambi cu adevarat si rase.
" Nu cred ca e cel mai indicat sa fii ca mine..." spuse ea ganditoare. " Toata viata am crescut in competitie stransa cu sora mea si iti pot garanta ca e aiurea sa ai un caracter calculat, ca sa zic asa. Ti-e greu sa te deschizi spre sentimente... Iar singuratatea... Ultimul an am tot fost singura si nu-mi imaginez cum de am rezistat. Poate m-au ajutat doar gandurile ca am prieteni si o familie"
Isi infasura bratele in jurul propriului corp si privi spre departari. Abia daca realiza cat de repede putea sa alunece in ganduri complicate; exact ce nu-i trebuia. Avea nevoie de putina simplitate in viata ei. Atat cat sa poata ramane intr-o stare de echilibru.
Se intoarse spre el si zambi iar, fiind foarte constienta de sangele ce-i pulsa in tample, inima saltareata si caldura din pometi.
" Iti multumesc! A fost foarte dragut din partea ta, ... a..."
Casca ochii, realizand ca tanarul continua sa fie un strain pentru ea. Nu-i stia identitatea. Avea doar cateva informatii de care - asa cum realiza aproape instantaneu - se agata cu toata puterea fiintei ei.