A smile is the prettiest thing you can wear

[Ema Snow]

Ema auzi un tronc mental cand primi raspunsul. Se inrosi cand el ii saruta mana. Intelegea prea bine eleganta si respectul acestui gest, dar era doar faptul ca nimeni nu mai facuse asa ceva pentru ea. Nimeni nu mai fusese atat de tandru, nobil, dar in acelasi timp atat de plin de caldura. Facu o mica reverenta in fata lui Darren, mai mult datorita faptului ca asa simtise nevoia.
Miscarile lui, zambetul, glasul, lumina din ochi. Toate aceste detalii trageau disperate de atentia Soimencei, iar asta spunea multe. Da, Ema retinea detalii, dar niciodata nu statea sa se gandeasca la ele. Le lua ca atare, insa acum vroia sa le descopere stralucirea 'interna', de parca asta i-ar fi adus mai multe cunostinte.
' Ema, te-a atins Cupidon' sopti o voce in mintea sa, iar ea nu putu nega. Nici nu vroia de altfel.
Zambi cam sfios si se uita in sus, spre Darren, privindu-l in ochi.
" Desigur! Mi-ar placea la nebunie"
Inainta un pas spre el si simti o frustare. Ceva ii spunea ca nu trebuie sa-i convina locul unde se afla acum. Se apropie si mai mult de tanar, stand langa umarul lui. Atat de aproape incat Ema se simtea nemaipomenit. Era multumita acolo unde era acum si s-ar fi luptat cu oricine i-ar fi spus sa plece - atata timp cat nu era Darren. Atat de aproape incat mainile li se atinsera pentru o clipa.