A smile is the prettiest thing you can wear

[William Knight]

• Se bucura sa o stie langa el, tinandu-l de brat. Nu prea erau locuri.. pe masura ei acolo. Ar fi putut sa ii arate locuri din Franta, casa parintilor lui, insa din moment ce era acolo si probabil ea ca si el nu prea agreea Dispartitiile si Aparitiile, era bine acolo. Orice loc din Pestera era frumos aranjat si cu siguranta pe placul oricui. Exceptand-o pe mama lui.
  "Las la alegerea ta. Nu sunt sigur daca gusturile noastre se aseamana."spuse el.
  
  Se bucura ca avea ocazia de a o cunoaste mai bine. De a ii cunoste temerile, visurile de cand era mic copil, totul. Exceptand momentele personale, cu adevarat personale. Insa, spera sa o cunoasca in mare parte, bine.
  Isi sufleca manecile bluzei subtiri, verzi, pentru ca Ema sa nu se simta incomod.
  Era sigur ca.. avea sa o castige cu comportamentul de gentleman si pura lui doza de sinceritate pe care o servea pe tava domnitelor ca ea. Desi daca se gandea mai bine.. nu exista decat una anume pe lumea aceea.