A smile is the prettiest thing you can wear

[William Knight]

• Era asa micuta pe langa el. Nu credea ca erau prea multi ani diferenta intre ei, insa cu siguranta era mai inalt si mai fortos. Insa era okay asa. Ii placea de Ema asa scunda, firava, inteligenta sau nu, insa din moment ce era o Soimeanca, sigur avea o inteligenta aparte. Cu diploma sau fara, inteligenta era de mai multe feluri. Nu era reprezentat neaparat de IQ.
  Isi strecura bratele pe umerii ei, prinzandu-i gatul intr-o imbratisare. Era perfecta fizic si psihic. Unde naiba statuse ascunsa pana atunci? Fiindca el rabdase, intrebandu-se cand va aparea ea. Acum nu se putea opri din zambit. Si daca se oprea, nici atunci nu era normal, deoarece inima lui nu inceta sa trimita vibratii catre tot corpul sau. Era cu adevarat indragostit. Nu putea explica de ce, cum sau daca se va opri vreodata din a o iubi pe Ema. Insa ii placea sentimentul acela. Unic.
  Isi lipi nasul de al Emei, privind-o in ochi. Aceiasi ochi verzi. Amandoi aveau ochi verzi. Era cumva un indiciu? Catre ceva? Nup.
  Si-ar fi dorit insa ca Ema.. sa se mute cu el. Nu stia daca Hogwarts-ul era mai confortabil pentru ea, decat va fi casa lui, insa el se simtea oricum singur, si tanjea dupa putina companie. Insa o companie mai de nivelul sau, decat Cid. El era doar un caine, si oricum iesea in fiecare seara, lasandu-l pe bietul Darren singur, sa picteze tavanul ca o bolta din camera lui de la etaj.
  "Mi-ai face onoarea de a te muta cu mine? Nu as suporta gandul ca eu sa stau singur, in casa aceea singuratica, iar tu la Hogwarts. Si te asigur, turnurile Vrajitorilor, sunt usor incomode. Nu foarte pe placul meu. Designul, si.. multe alte lucruri."Isi lipi obraz de al ei, desi statea aplecat, putin cam incomodat, merita. Respiratia sa se izbea in urechea Emei. Urechea. Ar fi fost tentat sa-i muste in joaca urechea, dar nu avea chef de joaca.