A smile is the prettiest thing you can wear

[Ema Snow]

Ema se lasa complet fermecata de privirea lui. Ochii lui verzi... Realiza ce era atat de diferit la ei. Cand Ema intalnea o persoana cu ochi verzi, se gandea la campiile nesfarsite. Cu Darren nu era asa. Imaginatia ei forma imaginile unor paduri alintate de soare, umbroase si tinere. O atrageau mai mult padurile decat campiile. Iar acum se parea ca acea preferinta se accentua.
Il asculta cu atentie, fiindu-i imposibil sa-si mute privirea de la el. Chiar daca ar fi dorit. Dar nu voia. Se intreba cum de nu-l gasise. Intelegea pe deplin faptul ca Darren e o raritate, dar i-ar fi placut sa-l cunoasca mai demult. Insa era multumita sa-l descopere acum si poate ca era mai bine asa. Ema nici macar nu fusese prin zona in ultimul an. Statuse ca o prepelita prin Dublin, urmarind piste si cai verzi pe pereti. Iar toate intamplarile isi lasasera amprenta asupra ei. Nu o mai interesa. Erau doar ea si Darren si asta era tot ce conta. Trecutul era trecut, iar ea trebuia sa se bucure de prezent si sperantele dulci ce-i imbibau mintea.
Nu-i venea sa creada ce auzea. Era ca un vis indeplinit inainte sa aiba sansa sa se manifeste. Orele... Nu erau o problema! Ema se putea repezi in fiecare zi. Seara ar fi fost inapoi. Poate o noapte, doua, ar mai fi ramas in camera ei din Turnul Soimilor. Da, toate astea erau niste nimicuri, iar ea le putea rezolva. Stia ca putea gasi solutii eficiente si chiar avea sa se gandeasca in seara respectiva. Dar seara, acum profita la maxim.
" Dars freond, onoarea ar fi de partea mea" murmura ea.
Simtea ca nu putea zambi mai mult, dar cu fiecare clipa ce trecea, avea impresia ca se poate. Poate ca zambetul ei se inaltase pana la urechi. Poate ca avea sa i le lungeasca, dandu-le o forma ridicola precum cea pe care o aveau urechile 'fratiorului' Emei. Desigur, asta ar fi fost o problema, ca ea numai niste urechi de Dumbo nu si-ar fi dorit.
" Insa... E posibil sa avem o mica problema" se stramba ea, aducandu-si aminte de mica ei familie.