Butterflies and hurricanes

[Agatha von Hesse]

-inchis -

Cateodata viata e pur si simplu buna cu tine. Nu iti mor parintii, nu ai drame in copilarie, nu ai relatii in care iubitul tau te bate cu parul peste ochi, nu ti se intampla balarii. Daca ai parte de ceva rahaturi, e pentru ca ti le cauti singur. Eeexact tineretea aia intunecata a Agathei statea ca dovada ca daca vrei sa o patesti, o cauti.

Terminse de renovat casa in care se mutase de curand si era destul de mandra de cum iesise. Ea alesese ce si cum iar muncitorii Incuiati - pentru ca dura mai mult sa faci treaba asa si implicit mai mult timp in care barbati buni stateau fara tricou la tine in casa, in timp ce tu bei cocktail-uri in prostie - facusera cum zisese ea.

Iar cand isi aranja si haine si tot, cu fluturari de bagheta facute in sictir, se imbraca si aranja, isi prinse enormitatea de par in vesnicul coc si se indrepta spre Londra vrajitorilor.

Iar cand ii zambi barmanului de la Ceaunul Crapat, cerandu-i un whiskey dublu cu gheata, avu bunul simt sa nu isi lase prea mult din sani la vedere. Se aseza la o masa si isi aprinse o tigara, intrebandu-se ce fac oamenii care nu fumeaza cu timpul lor.

Zambea - pentru ca de altfel zambea des si se uita in jur la toti oamenii pe care nu ii cunostea dar pe care ii analiza si judeca fara scrupule. Roba neagra atarna pe jos pe langa scaunul ei si se deschidea absolut cuminte in fata. Si astepta fumand pentru ca lucrurile se intampla celor care asteapta.