every family is happy in its own way

[Michael Stark]

• Stark îi zâmbi lui Kurt, apoi îl înghinti, încă amuzat. Nu putea să creadă că nu aflase asta mai repede...
  Cu toate astea, era fericit pentru ei. Voia să îi felicite, copiii erau o bucurie mare, imensă, pe care sprea să o aibă şi el într-o zi. În viitor. Cât mai departe dacă se poate.
  Oricum, era fericit că avea ocazia să fie naş. Vezi doar parte drăguţă a copilului, jocurile de vâjhaţ, chestiile caracterisite, iar partea rea gen scutece şi vomă le rămânea părinţilor.
  
  Chiar când îşi deschise gura să îi felicite, Ivy vorbi. Rămase îngheţat pentru câteva secunde. Toate imaginile pe care şi le formase în cap dispărură brusc. Aruncă o privire îngrijorată spre Kurt, apoi o simţi pe Ophelia dispărând de lângă el. Se apropie şi el de Ivy. Ce putea fii în acel moment în mintea ei? Se întrebă dacă nu era unul dintre acele momente ciudate ale femeilor însărcinate care se panicau din orice şi aflau doar la spital că totul era în regulă.
  
  Forţă un zâmbet.
  'Hei, poate totul e în regulă şi te panichezi degeaba,' spuse el, aruncând o privire gen 'calmează-te, o agiţi şi mai mult' Opheliei. C toate astea, ştia că femeia nu se agita din nimicuri. 'Hai să mergem la Sf. Mungo să vedem ce are.'