A smile is the prettiest thing you can wear

[Ema Snow]

Ema nu se putu abtine sa nu rada.
" Oh, scarpina-i dupa ceafa si vor cadea toti la picioarele tale" glumi ea.
De fapt, nu era chiar o gluma. Toate animalele Emei raspundeau foarte bine la putina atentie. Poate cu exceptia lui bufnitei, dar acolo se ajusta din chestii de finete, precum semintele. Si oricum, Artemait era mai mereu pe afara, asa ca nu exista nicio problema. Cat despre familia ei - familia umana... La cat de galant era Darren, sigur mama lui avea sa-l iubeasca ca pe un fiu. Dawn avea sa faca misto de Ema, dar pe de alta parte, asta era ceva bun la sora ei. Darren era prea politicos pentru a-i trezi suspiciuni tatalui Emei. Tatal ei era ca orice alt tata de fata - pregatit sa-i faca cunostinta prietenului cu masa, cu peretele si la final cu usa. Dar sigur nu se ridica problema asta in cazul actual.
Ii raspunse la sarut zambareata, agatandu-si bratele in jurul gatului sau.
" Shh... Nu-i nevoie. Stiu deja la ce te referi, asa cum presupun ca si tu esti constient de ce incerc sa-ti spun" zambi ea, cu ochii inchisi si unindu-si fruntea de a lui.
Si cumva, in adancul mintii si al inimii, stia pur si simplu ca era ceva mai mult decat adevarat in cuvintele ei. Se simtea... inteligenta. Usor smecherita, insa o amuza situatia. Probabil ca orice o putea amuza in asemenea conditii. Era prea fericita ca sa-i mai pese.
Daca ar fi stiut ca il putea gasi pe Darren prin Pestera lui Godric, ar fi venit mai devreme. Probabil ca nici nu ar mai fi pierdut timpul cu altceva. Pentru ca in sfarsit, dupa o perioada lunga de ploi, rasarise soarele si pentru Ema.

Edit By Raizen

Galeoni
Darren Longdon - 220

Puncte
Ochi-De-Soim - 220

Topic Closed !