Never apologize

[Ema Snow]

O urma de caldura i se asternu in ochi.
" Oh, dar artistii de strada sunt doar artisti neintelesi" facu ea. " Si nici nu ma gandeam ca te-ai oprit. Ar fi si pacat"
In alte circumstante, nu i-ar fi venit sa creada ceea ce tocmai spusese. Insa era ceva in legatura cu acest criminal. Kurt ducea jocul la un nou nivel. Il facea mai interesant, speria monotonia situatiilor. Fascinant. In fond, ce caz mai era acela unde stiai cine-i vinovatul, stiai cum sa-l prinzi si nu-ti mai ramanea decat vanatoarea? Deloc palpitant. O crima trebuia sa-ti puna mintea la incercare. Sa ai un mic puzzle pe undeva pe acolo, care sa-ri dea batai de cap. Ceva care sa-ti pastreze interesul. Taman asta parea sa faca Kurt. Isi propuse sa se documenteze mai bine in privinta lui.
Prinse mesajul din vorbele lui si aproba usor cu capul. Poate ca o sa-i zica tatalui ei, desi probabil i-ar fi parut rau sa-l vada pe Kurt mort la un moment dat. El dadea stropul de creativitate in toata povestea asta. Emei i-ar fi placut sa studieze oameni ca el atunci cand - daca - va avea meseria ei de profiler in cadrul Ministerului. Asa ca un Malfoy mort nu era o solutie. Nu... El era maestru intr-ale scaparii. Tocmai ii spusese ca evadase de la Azkaban de trei ori. Momentan, Soimeanca nu avea sa-si faca griji.
" N-am vorbit pana acum, asa ca nu se va dovedi o problema sa evit subiectul de acum inainte" ii zambi ea. " Sper doar sa gasesti un ucenic pe masura. Sa nu pierzi timp si energie cu un idiot. Si asa, sunt prea multi"