one

[Lexie Stryder]

• Lexie îi răspunse la îmbrăţişare, simţindu-se uşor ciudat. Cuvintele lui o zguduiseră. Ştiuse că asta urma să se întâmple, era unul dintre lucrurile pe care pur şi simplu nu voise să le creadă, pe care încercase din răsputeri să le ignore. Kurt era acums ignur, distrus. Fără copiii pe care se bazase atât, pe care ş-i dorise atât de mult. În plus, se certase cu Ivy, şi divorţul era în plin proces. Indiferent dacă el sau ea începuse cearta, Lexie ştia că amândoi ar fii regretat dacă ar fii făcut ceva nesăbuit.
  
  Simţi cum Kurt o strânge în braţe şi când îi dădu drumul, şocul faptului că nu mai era lângă ea, că voia să plece şi să nu se mai întoarcă o lovi din plin. Lexie îşi controlă lacrimile care ştia că erau pe cale să vină.
  'Să nu îndrăzneşti să faci aşa ceva,' spuse ea, pe de o parte nervoasă, pe altă parte disperată să îl aducă din nou în lumină, să îl scoată din locul în care se afla acum.
  
  [b]'Crezi că eşti singur? Crezi că nimănui nu îi va păsa dacă tu pleci şi nu te mai întorci? Poate să nu îţi pese de prorpia viaţă, însă gândeşte-te la oamenii care ţin la tine înainte să apeşi pe trăgaci. Cum rămâne cu Stark? sau Ophelia? Crezi că ei nu vor avea nimic împotrivă? La naiba, Kurt, gândeşte-te la familia ta, la oamenii tăi, la Ivy, la mine.'