one

[Kurt F. Malfoy]

• Bufni sictirit,aproape intrebandu-se daca nu cumva isi batea joc de el. Ha! Unde ajunsesera in fond si la urma urmei? El,un om distrus plangand ca o domnita in bratele ei,cea mai tara si totusi cea mai inteleapta din cei pe care-i cunostea? Da,asa? Mai bine mort decat la mila altora. Dar parca ei nu-i era mila. Nu era nici o datorie. Era,intr-un fel,dorinta de iti prinde ratiunea de brate,de a o scoate din abis si de a o aduce la viata. Ca si cum el era tot ce conta pentru ea. Ca si cum se nascuse sa-l cunoasca si sa-l ocroteasca. Si o iubea pentru asta - intr-un mod supraomenesc,mai presus de orice altceva.
  
  '' Am ajuns un psihopat temperat si o fetita cu mai putine aere.'' sopti el,incepand apoi sa rada. O stranse mai bine in brate,adaugand '' De ce ramai langa mine? Oh,si nu-mi baga pe gat tampeniile privind cei mai buni prieteni. Nu ma ajuta deloc. Ce te tine langa mine,Lexie Stryder?''
  
  Mereu se blamase. Mereu se considerase un om de doi bani si oricat de genial il considerau toti - de la psihiatrii si criminalisti pana la proprii parinti - tot nu se iubea pe el insusi. Ar fi renuntat la numele,la chipul lui,fiindca pana si simpla lui privire avea o oarecare valoare. Era ca si cum ar fi fost un obiect pe doua picioare. I se pusese eticheta,i se daduse o valoare,un nume,o semnificatie. Puteau sa il calce in picioare,dar sa nu ii dea o eticheta. Aducea cu sine o identitate,o responsabilitate. El nu vroia sa fie cum vroiau ei sa fie,el vroia sa fie el si atat.