skinny love

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Freyja&Victor
  And now all your love is wasted
  Then who the hell was I?
  'Cause now I'm breaking at the britches
  And at the end of all your lines
  
  Freyja nu îşi dădu seama de cât de plictisită era decât după ce se aşeză pe pat, cu o carte despre dragoni în braţe. Primise exemplarul de la tatăl ei, când împlinise 10 ani, iar acesta era absolut magnific. Coperţile groase şi cartonate erau parcă cusute cu fire aurite, iar filele părea (şi chiar erau) foarte vechi. Cartea aceasta aparţinuse unei numite contese de Contbury, care o lăsase fiicei sale, însă aceasta, dintr-o cauză destul de misterioasă, o vânduse unui negustor bogat şi parvenit. Iar de atunci, fusese pierdută prin cine ştie câte mâini, care din fericire se purtaseră cu mănuşi cu ea. Deşi Freyja răsfoise această carte de sute de ori, tot nu se putea plictisi de ea. Ilustraţiile şi caligrafia elegantă a textului o atrăgeau ca o jucărie luminoasă un copil,deşi nu cuprindea multe informaţii folositoare.
  
  În orice caz, tânăra era destul de plictisită în acea după-amiază. Sub acea plictiseală se ascundea de fapt o nerăbdare uriaşă, care-i făcea inima să bată ca un clopot gigant din turla unei biserici. Înghiţi nodul din gât şi se ridică de pe pat, începând să îmbrace tricoul verde deschis, şi pantalonii scurţi de blugi, singura ei pereche de pantaloni, întrucât se simţea mai comod în rochii largi şi vaporoase. Însă avea să facă o excepţie, întrucât în acea seară avea să se întâlnească cu Victor, şi nu vroia să atragă atenţia –mai mult decât o făcea deja datorită minunatului său păr lung şi argintiu-. Îşi spuse că găsise încă un lucru în comun cu minunatul ei suflet-pereche. Teama de lume. Deşi ea iubea să se afle în centrul atenţiei, oricât de timidă şi de frivolă putea să pară în locuri cu multă lume. Începu să-şi pieptene părul, împletindu-l delicat într-o coadă lungă, pe care o lăsă să cadă pe un umăr.
  
  Mai târziu, pe când se îndrepta spre locul unde avea să se întâlnească cu băiatul care nu-i mai părăsise gândurile de la prima lor întâlnire, se gândi la cât de dificil se arătase el la începutul relaţiei lor. Ea fusese cea care trăsese de el şi îl convinsese să încerce. Încă făcea mari eforturi să-l înţeleagă în unele momente, însă în definitiv erau la fel. Încăpăţânaţi, ciudaţi, atraşi de lucruri pe care alţii le găseau groaznice şi blonzi. Deşi ultimul argument era aiurea.
  ”Victor?”strigă ea când se află la o distanţă de câţiva metri de el.