Where the lonely ones roam

[Melissa A. Reningan]

• -Scuze că îți zic asta, dar ești o persoană ciudată. Fără supărare. spuse roșcata râzând și își îndreptă privirea spre ușă.
  Acum că șoimița adusese în discuție moartea lui Myrtle, o pusese pe gânduri. Oare cine ar fi fost atât de crud și nemilos încât să o omoare? Bine, era enervantă și plângăcioasă, dar nu merita o soartă crudă. Melissa oftă zgomotos și dădu negativ încercând să își alunge gândurile. Clipi de câteva ori, apoi începu din nou să se plimbe prin baie. Dintr-o dată simți pe cineva în spatele ei care o atinsese pe umăr și țipă. Era doar Myrtle. La rândul ei, și Myrtle se sperie de Melissa și țipă și ea. Roșcata oftă.
  -Ce e, Myrtle? întrebă Melissa sarcastică și o privi cu răutate.
  Fantoma parcă își înghițise cuvintele privind-o pe Melissa. Aceasta se puse din nou pe plâns și începu să urle, până când se hotărî să plece. Era liniște. Ce bine e când e liniște...Doamne, fantoma asta parcă a scăpat de la azilul de nebuni. gândi Melissa oftând din nou.