Paper shoes

[Louis Ausländer]

• Isi musca buza inferioara, dand inapoi. Vroia sa o termine cu stilul sau de a gandi. Era atat de.. ciudat. Si in cele din urma, el era cel care-si spunea mereu Sunt diferit! Suntem dfieriti! Asta este bine. Si-ar fi incecat amarul in bautura in momentul acela. Sau.. chir ar fi fumat o tigara, poate chiar doua. Inchise ochii, masandu-si fruntea. Isi spusese ca avea sa o ia mai usor. Isi plimba degetul aratator pe cotoarele mai multor carti, pana se opri la una din ele. William Shakespeare. Tocmai.. Will?! Citise cartea aceea de atatea ori.. si mama lui la randul ei i-o citise in fiecare noapte cand era mic. O scutura de praf.. intrebandu-se ce cauta o carte ca aceea intr-o librarie.. ca aceea.
  Se incrunta, citind primele randuri de pe prima pagina.. cele cinci randuri fusesera de ajuns cat sa-i readuca aminte toata acea poveste de dragoste, tragica, nepoftita, neinteleasa de parintii tinerilor. O tanara de doar treisprezece ani sa se indragosteasca de un mai mult decat tanar de saptesprezece ani? Nu avea chef de citit. O stia mai ca pe derost. Avea nevoie de liniste, de intuneric, de el insusi. Puse cartea la loc pe raft. Nu putea sta acolo. Nu era o zi prea buna pentru a citi. Ar fi preferat sa stea in ploaie, sau intr-o padure. Iubea padurile. Erau ca un calmant pentru el si pentru mintea lui. Putea spune ca el si mintea lui erau doua chestii diferite? Mintea lui se afla in capul sau.. care spre surpinderea lui era.. al lui. Uau! Unde putea ajunge cu logica asta. Departe.