Call me maybe

[Demeteri Severinov]

Isi vazu de treaba sa ignorand-o complet pe respectiva, ignrandu-l si pe vanzatorul care tipa negresit in urma lui si porni cu pasi grabiti spre o destinatie la intamplare fiind categoric constient ca mai devreme sau mai tarziu ceea ce cauta avea sa ajunga intr-un final la el.
"Iti place sa te joci dragul meu.."
Iar tie iti place sa cam vorbesti! Vezi-ti de treaba vrei?

Sa fie sincer, il cam amuza acest schimb de replici intre el si constiinta sa dar nici ca se indura sa o alunge, era pur si simplu prea amuzanta situatia. Desigur, partea pe care nu o stia nimeni, era faptul ca acea constiinta era defapt micuta lui pisica purtata ca si pandantiv la gat, inca de pe vremea cand fusese in scoala si se distrase pe cinste cu fel de fel de experimente care mai de care mai tampite. Atunci sa vezi.Nu apuca sa se miste prea mult. Se opri in loc si se intoarse pe calcaie, in spatele lui insistenta domnisoara.
iti cam place vad sa urmaresti lumea! Am vreo sansa sa scap de aceasta situatie? zise el pe un ton sec, lipsit de orice inflexiune a vocii.

Ofta. Inutila intrebare.
Bine, hai sa o luam altfel, in primul rand, orice vrajitor trecut prin diverse chestii isi da seama cum sta treaba cu falsurile sau nu! Doi! Stiu ca nu ma crezi, asa ca incearca-ti vrajile pe piatra asta de la gatul meu! Nu va avea nici un efect ti-o zic de pe acum! Vrajile, trupul, orice are legatura cu tine nu poate atinge asta! Trei...zise el, de aceasta data accentul sau rusesc facandu-si simtita prezenta pe langa incercarea sa excesiva de a-l ascunde. Nu am zis ca stiu ce pista sa apuci, te-am sfatuit doar sa o iei pe alta pista! E treaba ta ce faci mai departe, pentru ca nu e un lucru care sa imi starneasca un deosebit interes!