Remember the Name

[Fantine Tholomyes]

Era prea multa galagie in camera de zi a Cercetasilor.Nu numai ca o deranga la tema de la Transfigurare, ci nu ii placea aglomeratia si marea forfota.Iubea linistea, in special sa asculte ploaia, sa reflecteze.Ii placea singuratatea.
Era vreme noroasa, se prevestea ploaie.Iubea ploile, iubea cu patima ploile, reci si puternice sau limpezi si dulci...
Scutura usor din cap capentru a alunga repede gandurile melancolice, isi aseza dupa ureche suvita roscata care o incurca la scris si isi indrepta privirea spre fereastra impunatoare pentru a privi norii, acei purtatori de fericire.Aduceau ploaia-cea mai mare splendoare!
Gandurile care inca i se perindau prin minte nu ascunsera deloc galagia, care devenea tot mai enervanta.Se decise.Odaia ei era cea mai buna alegere, fara a fi deranjata de nimeni, doar ea, in liniste si pace.Se ridica de pe podea, isi lua cartile si coala si iesi fara a fi observata.Cand inchise usa in urma ei parca galagia de mai diminuase, insa persista.Urca cu o rapiditate incredibila, necaracteristica ei, cele cateva scari spre camera sa.Acum galagia era ca un ecou, mult mai puternica decat pe micul coridor.Insuportabil...
Fara a mai sta mult pe ganduri, imbraca hanoracul ei calduros, potrivit pentru vremea de afara si blugii ei preferati.Iesi val-vartej din camera sa, foarte suparata.Ce era cu aia?Cu Cercetasii?Atata galagie ii ardea urechile.Nu era pentru ea!Alta ocupatie nu isi puteau gasi decat de a palavragi si a barfi!Era cea mai inutila ocupatie posibila, dupa parerea ei!
...Acum se aventura pe coridoare.Mai pustii ca niciodata, de fapt nu erau deloc atractive in plina zi, insa noaptea - cel mai frumos loc, unde poti destul de usor sa pui in functiune toate nebuniile ce iti vin in cap peste noapte...
Vroia sa iasa afara, sa simta iar vantul dinaintea ploii, proaspat si racoros, insa brusc isi aminti de tema de la Transfigurare, care ii daduse batai de cap nu numai din cauza galagiei.Avea o treaba grea, pentru ea cel putin, poate pentru cineva mai mare, era usor.Ea era noua,doar anul intai.Inca se adapta, toti de aici pareau draguti,"pareau"!
Astfel gandul o facu sa se indrepte spre Biblioteca.Acolo mereu era liniste si un loc bun atat de recreere cat si de facut teme, numai bun pentru ea, ceea ce isi dorea!
Intra in biblioteca, dealtfel familiara si acum se aventura printre randuri...Totul paru la fel de monoton, ca de fiecare data, pana dadu de altcineva.Acel altcineva era o fata, o fata foarte frumoasa, cu paru despletit, si bine ingrijit.Aprecia asta la oricine, in special la fete!
Se apropie fara ezitare, asteptand ca fata sa zica ceva.Era Fanine timida, insa nu intratat incat sa ii fie rusine sa se apropie de cineva necunoscut...