Deschide ochii.

[Scarlett Soul]

'Nu il vad.'isi spuse ingrozita, vrand sa afle ce mersese prost. Daca nu era el, atunci care era cea mai mare dorinta a ei ? Stia ca suna siropos, doar nu fusese niciodata genul de " jertfa si dragoste vesnica la Paris ", dar nu putea nega faptul ca golul care ii urmarea fiecare miscare pe care o facea si venea cu ea in fiecare locsor , acum era mai mare decat de obicei, mai intunecat. Vru sa planga, dar isi dadu seama ca nu ii iesi decat un scancet slab, ca a unui copil ranit care striga dupa ajutor. Nu, ea nu avea nevoie, se obisnuise sa nu fie salvata, sa lucreze pe cont propriu si mai ales sa nu-si imparta sentimentele prea des. Acesta era poate unul din lucrurile pe care le invatase prima oara : oamenii simt si asta este o slabiciune. Daca vorbesc, devin automat vulnerabili, deci un fel de mancarica pentru vanatori. Ei, invatase ca desi oamenii nu erau atat de rai, cu vorbele nu se juca, spunea ce avea de spus si nimic mai mult.

Inchise din nou ochii pentru o secunda si incerca sa gaseasca alternative, ca apoi sa ii redeschida si sa cerceteze amanuntit imaginea din oglinda ca sa-si dea seama ce ii ascundea aceasta. De ce nu vedea care ii era cea mai mare dorinta? Pana si ideea aceea cu spaul si baietii ar fi multumit-o, dar nu .. Ce naiba, isi luase oglinda vacanta?

- Dumnezeule,sangerezi , auzi cum cineva ii repeta ca lichidul vascos care-l simtise era propriul sange. Zambi cand isi dadu seama, desi se simtea un pic nedumerita, nestiind unde se taiase de fapt. Isi apropie mana astfel incat buzele sa i se umezeasca si limba sa intre in contact cu lichidul dulceag care nu se oprise inca din picurat.

Stia ca ar fi trebuit sa vorbeasca cu fetele care intrasera in camera si care, mai mult din mirare, decat din bunavointa, credea ea, o avertizasera ca mana ei fusese candva si mai bine, dar acum trebuia sa-si dea seama ce se intampla de fapt cu prostioara aia de oglinda. Se apropie de ea, dand-o usor la o parte pe Ema, gandindu-se ca poate avea sa observe ceva. Oglinda arata la fel, acelasi praf, si aceleasi margini vechi, dar Scarlett stia ca ceva se schimbase. Privi o vreme, fara a scoate o vorba si dupa aceea isi dadu seama. Oglinda ii arata parerile tuturor oamenilor care fusesera importanti pentru ea.
'Deci asta era ... ' isi spuse, aproape dezamagita.
- Sangele are o culoare placuta si e dulce. Imi place. Ma numesc Scarlett, le spuse aproape cantand incercand sa imite vocea aceea de fetita inocenta din majoritatea filmeror horror. Se intreba ce aveau sa zica fetele, sau si mai bine, sa gandeasca.