wild chid

[Aylee L. Lovel]

• Sa te plimbi noaptea, pe intuneric, in ploaie torentiala intr-o padure nu este chiar cea mai buna idee pe care o poate avea un vrajitor. Mai ales nu unul cu capul in nori. Se gandea la cartea pe care o avea in geanta, sperand ca nu se udase. Ii facuse cateva vraji de ocrotire, printre care si rezistenta la apa, care se adaugasera la vrajile care le avea deja cartea cand o primise, insa nu stia daca va rezista. Cu geanta mai mult in brate decat pe umar, incapu sa alerge, pelerina fluturand in urma ei, ca o capa. Cararea incepea sa devina intortocheata, iar faptul ca era intuneric o ajuta pe Aylee sa fie sigura ca s-a ratacit.
  Apoi, observa infata ei o silueta intunecata. Aceasta se intoarse inspre ea, scotand un mic tipat. Acum o recunoscu si Aylee. Era Lexie, sefa de casa a viperinilor. Probabil ca ea fusese si cea care ii vorbise prima oara. Ma intreb cum am ajuns in spatele ei? Da, probabil ca se ratacise.
  -M-ai speriat, zise Lexie dupa ce o recunoscuse, probabil.
  Aylee zambi in intuneric, isi stranse geanta mai aproape de piept si ii facu discret cu mana colegei sale. Se intreba oare ce facea fata afara, atat de tarziu, mai ales pe o vreme din aceasta, caci era clar ca nu se indrepta inspre castel. Oare era doar o escapada nocturna sau era vorba de ceva mai mult? Atatea intrebari fara raspuns.