this pain is just a memory

[Ema Snow]

• "Deci mai ai timp" zambi ea.
  Era o afirmare a gandurilor ei, desi intreaga situatie i se parea logica. Insa nu se putuse abtine sa nu-si rosteasca ideile din minte cu voce tare, mai ales acum cand erau confirmate. Sau cel putin partea cu timpul era confirmata. Ema isi pleca usor capul, simtindu-se prost pentru ca o crezuse pe Astrid mai mica decat era. Fusese o greseala si spera sa se revanseze cumva pentru ea.
  Zambi usor amar, privind drept in fata.
  " Pacat, nu? Chestia cu cei buni sfarsesc tragic... Eu una cred ca e din cauza geloziei din lume..."
  Ridica usor din umeri.
  " Multumesc!" zambi iar, de data asta sincer si deschis. " Apreciez"
  Realiza ca poate nu fusese atat de explicita, dar cumva, banuia ca fata avea sa inteleaga. Era ceva deosebit la ea. Ceva ce Ema invatase sa aprecieze la oameni, deoarece era din ce in ce mai rar. Si poate si Casa din care facea parte isi lasase amprenta asupra ei.
  " Esti o fata isteata, Astrid"
  I se parea ca suna ca o axioma. De fapt, asta si era.