this pain is just a memory

[Astrid Eir Osmund]

• Incepu sa aranjeze absenta niste bandaje ce se aflau langa ea. In acest timp o asculta si pe Ema care parea sa aiba mereu ceva de zis. Era o fata simpatica cu care ii placea sa vorbeasca pentru ca parea a avea picioarele pe pamant, iar acest lucru era destul de important pentru Astrid care era o visatoare innascuta ce avea nevoie de cineva care s-o trezeasca constant la realitate.
  
  'Sunt multe motive pentru care oamenii buni se duc primii. Unul este acela ca vor sa ajute pe toata lumea si uita mereu de ei insisi' spuse in soapta si tacu pentru cateva clipe lungi. Se astepta ca vantul sa-i ia vorbele usor si sa le poarte pana in sufletul Emei. Stia ca urechile ei o asculta, dar nu i se parea destul. Voia ca fata sa-i inteleaga cu adevarat gandurile.
  
  'Iti multumesc' zambi ea, iar chipul incepu sa i se inroseasca imediat. Ii placea cand i se faceau complimente pentru ca acest lucru se intampla foarte rar. Nimeni n-o creada desteapta, frumoasa sau macar amabila. Toti erau prea ignoranti si prea plin de sine pentru a-i da vreun pic de atentie ei.