Paper shoes

[Aylee L. Lovel]

• Se aproprie cu pasi mari de proprietarul magazinului. Si-ar fi dorit sa fie incaltata cu niste pantofi cu toc. Acestia ii faceau picioarele sa ii para mai lungi si mai suple, ceea ce era o calitate incontestabila a ei. Normal, si asa avea niste picioare foarte frumoase, si niste fese ferme, cum nu gaseai la multa lume, insa cu niste tocuri... Daca cineva i-ar fi auzit gandurile ar fi acuzat-o pentru ele. Ar fi spus ca Aylee era o persoana care inspira narcisism si expira egocentrism, preocupata doar de ea insasi. Nu putea spune ca nu se simtea asa, insa sa fim seriosi. Cu asa un corp nu putea nimeni sa se mire.
  Ajunse in sfarsit in dreptul batranelului care ii explica unei femei importanta unui manual de ingrijire a maturii nimbus 3200, insa aceasta nu prea parea sa inteleaga. Fara sa ii pese ca intrerupea ceva, viperina il lua de umar pe barbat si il intoarse cu fata inspre ea.
  -Eu iti dau 2000 de galeoni pe ea, iar tu imi dai cartea chiar acum. Si nu ii pomenesti numele meu celuilalt... doritor, zise fata foarte sigura pe ea.
  Barbatul o privi cu o expresie pe care se citea nesiguranta si neincredere, de parca avea impresia ca fata avea sa il insele. Adevarul era ca pur si simplu nu o recunostea pe Aylee, fetita care venea des pe acolo, care avea grija sa nu intre in vorba cu nimeni, daca se putea nici cu el, si se ferea de oameni de parca ar fi purtat cu totii o boala transmisibila prin contact direct. Insa Aylee nu avea de unde sa stie ce gandeste el, asa ca ramase cu proprile-i pareri gresite. Incepu sa bata din picior, pentru a-l grabi pe barbat. Acesta, trezindu-se din visare, porni incet inspre tejghea, unde se afla si casa de marcat. Se misca mult prea incet pentru viperina, care ar fi vrut ca toate lucrurile sa se intample repede, atunci cand vroia ea. Dupa un timp care paruse foarte indelugat, batranelul ajunse la casa. Cand sa o deschida isi dadu seama ca nu luase cartea, asa ca porni foarte incetisor inspre clopotul de sticla unde o vazuse si Aylee prima oara. Murmura cateva vraji in soapta, dezactivand protectia, dupa care porni inapoi. Vrajile parusera simple, insa viperina era sigura ca nu ar fi putut sa le desfaca oricine.
  -2000 de galeoni ati spus? intreba inca odata, cu neincredere.
  -E atat de greu de inteles? intreba Aylee aproape strigand. Nu ar mai trebui sa lucrati la relatii cu publicul daca nu auziti ce va spun clientii, zise fata, trantind pe masa o punga neagra, in care se alfau proprii ei bani, 1000 de galeoni, si punguta rosie a strainului.