this pain is just a memory

[Ema Snow]

• Ema zambi usor. Poate ca Astrid nu era prea sigura de firea ei artistica, dar ea o vedea ca fiind una. Felul in care se misca, felul in care vorbea, felul in care parea sa gandeasca.
  " Eu? Hmm... Si mie imi place sa citesc. Foarte mult. Si imi place sa cant la pian. E relaxant uneori. De fapt, mai mereu. Imi place albastrul, imi plac ploiele torentiale si imi plac padurile umbroase."
  Ridica usor din umeri. Ei ii placeau destul de multe chestii, daca statea sa se gandeasca. Insa niciodata nu-si daduse seama pe care trebuia sa se axeze atunci cand dadea un raspuns. Ce spusese ea nu era mare filozofie, dar era ceva adevarat.
  Isi privi degetele si realiza ca nu spusese decat lucruri pozitive. Iar felul in care le spusese... I se parea putin cam prea centrat asupra ei. Ei ii place cutare, cutare si cutare. Pe de alta parte, asta fusese si cerinta pe care trebuia sa o acopere. Insa tot i se parea cumva egoist, arogant, de parca ea era una din cele mai importante fiinte, aproape de conturul decisiv. Nu era si isi stia locul - loc pe care il accepta cu bratele deschise. Se stramba usor.
  " Nu-mi place ficatul" spuse Ema scurt, incercand sa compenseze cumva ce spusese inainte.
  Ii placea ca discutia sa fie echilibrata. Vorbele ei de asemenea.