my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie încuviinţă abătută. Ştia că exagerase şi că făcuse caz dintr-un lucru mult prea mic, însă se simţea mai bine acum că răbufnise şi să răzbunase pe cineva, chiar dacă nu era vina lui. Inspiră adânc aer în piept, apoi îl dădu afară şuierător. Nu era bine să meargă la plimbare cu un elev, ştia asta foarte bine, însă mai ştia şi că nu îl putea târî înapoi în pat, mai ales acum.
  
  'Bine, te însoţesc la plimbare, dacă asta vrei,' spuse Leixe cu obişnuitul ei zâmbet blând începând să se contureze din nou pe buzele ei.
  Ridică din umeri indiferentă şi o luă spre uşa de la intrare.
  
  Voia să vină la plimbare, însă cu siguranţă nu se va plimba prin interiorul castelului într-o noapte atât de încântătoare ca aceea de acum. Deschise uşile încercând să facă cât mai puţin zgomot posibil. Dacă erau prinşi de cineva, avea să spună că îl găsise pe tânărul Ritcher la Coliba Paznicului Vânatului în loc de în pat şi că acum îl ducea înapoi în Pivniţă. Bineînţeles, va spune că se ocupa ea de asta astfel încât Jack să nu fie pedepsit. Nu ar fii fost corect.