You better keep a distance

[Ema Snow]

• Schita un zambet trist cand veni vorba de scoala Incuiata. Ema isi dorise sa invete la o astfel de scoala, asa ca marile categorii de elevi nu ii erau necunoscute. Bogatanii, popularii, tocilarii, golanii, prostii... Ofta usor. I-ar fi placut sa auda si restul povestii, deoarece se simtea ca si cand ceva lipsea. Insa nu dadu semne ca obliga sa auda. Avea senzatia ca ce urma era intim. Prea intim pentru o legatura nu foarte bine conturata. Da, Aylee parea o fata vrednica de prietenia altora, desi retrasa, iar Ema se simtea destul de comod in compania ei. Oricum, din cate aflase pana atunci, putea sa intuiasca destul de usor raspunsul la intrebarea ei.
  Se gasi blocata la vocea franta si si-ar fi dorit extraordinar de mult sa zica ceva. Dar nu doar vorbe goale. Mintea ei se invartea in cercuri mici, de parca uitase complet sa vorbeasca. Ramase cateva clipe in tacere, inca in cautarea unor cuvinte potrivite, dar cand si-a dat seama ca nu aveau sa vina la chemarea ei, Soimeanca se lasa sa alunece de pe canapea. Se aseza pe podea, langa Aylee, si isi aduse genunchii la piept, prinzandu-si mainile sub ei. Isi pleca capul, iar suvitele satene ii acoperira o parte a fetei.
  " Imi pare rau..." murmura ea incet, cu o voce putin mai sobra decat obisnuia. " Mi-as dori sa pot sa te ajut cumva..."
  Nu o spusese in sensul de 'o, vai, esti fara speranta'. Nu, Ema nu putea sa se gandeasca la asa ceva. Ii placea sa fie pozitiva. Ea gasea un strop de speranta chiar si in inima unui criminal. Si-ar fi dorit sa existe o cale de a o face pe Aylee sa zambeasca. Macar pentru o clipa. Si asta pentru ca stia ca totul pornea de la un zambet. Atunci cand venea unul, multe altele mai urmau.