Merlin's little request

[Julieta D. Thibault]

• I venea sa-l omoare doar cu privirea, insa de ce sa strice firul istoriei? Era doar un pustan de nouasprezece ani care avea sa mosteneasca tronul si nici macar nu stia cum sa faca asta, insa citise in cartile Incuiatilor ca va face o gramada de lucruri bune si va opri asuprirea vrajitorilor. Puncte in plus pentru asta, rege Arthur! Isi umezi buzele si incepea sa mearga ingreunat, soarele o deranja, de ce nu-si luase ochelarii de soare? Poate pentru ca nu trebuia sa ii poarte mereu, de unde stia ca avea sa ajunga din nou in Evul Mediu, chiar in toiul verii!
  Isi incorda muschii de la picioare continuand sa mearga si privind in jur, copacii se aflau de o parte, inalti si cu frunzele mari si verzi. Era un aer mai ciudat, acel aer proaspat care voiai sa te trezeasca in fiecare dimineata.
  Continuara sa mearga pana ajunsera in padure, Merlin isi drese glasul si zise:
  - Ar fi bine sa ne despartim, floarea are petale mov cu buline galbene pe ea, deci..la treaba! Spuse el in cele din urma si apoi adauga: Ar fi bine sa mergem despartiti, adica Arthur poate merge cu una dintre voi iar eu cu cealalta, padurea e periculoasa.
  - Oh, nu! Eu ma duc singura.