Das Parfume

[Julieta D. Thibault]

• Avea sa caute mai tarziu bucata aceea de pergament si sa o lipeasca la loc, mai avea trei zile timp sa duca acel certificat la Joseph si totul era in regula. Avea sa-si ia o vacanta cat de curand altfel simtea ca nu mai izbuteste cu atatea chestii. Sa fi Sefa de Casa, profesoara, sa mergi la cursuri si sa mergi si in misiuni pentru Devoratori nu erau tocmai cele mai placute chestii de pe pamant. Defapt, munca nu era tocmai un lucru placut insa ea il facuse asa, toata viata stia ca era o munca si dupa ce termina scoala trebuia sa-si gaseasca de lucru in continuare, apoi urma sa ia toate etapele vietii pe rand si sa le parcurga incetul cu incetul, fara graba. Mereu graba i stricase treaba si asta nu era de bine, nici pentru ea nici pentru cei din jur. Il privi pret de cateva secunde pe Artimei si il analiza din cap pana in picioare, incepuse sa tina la el din ce in ce mai mult.
  
  Nu si-ar fi imaginat viitorul fara el, cel putin nu in urmatorii ani sau urmatoarele luni. Chiar daca el poate nu realizase asta insa de prima data cand il vazuse inima parca voia sa iasa din piept si pur si simplu sentimentele incepura sa vina una dupa alta, de la cei mai buni prieteni ajunsesera la o relatie stabila, momentan si asa voia sa fie si pe parcursul urmatoarelor etape. Era frig, insa el si sentimentele pentru el o faceau sa uite de asta, o incalzeau mereu in momentele cand se simtea singura si era departe de el, nu apucase sa stea mult cu el in ultimele luni de cand erau impreuna, insa nu conta..chiar daca momentele impreuna erau rare contau cat pentru zeci de ani. Ii lua chipul in maini si buzele ii se arcuira intr-un zambet larg, zicand:
  -Promit sa stau mai mult cu tine zilele astea.Stii ca te iubesc mai mult ca orice pe lumea asta, insa ce ai zice de o vizita la conacul Thibault? Sora mea e plecata si nu e nimeni acasa, decat eu. Am putea petrece mai mult timp impreuna. Murmura ea in cele din urma si nici nu astepta aprobarea lui, cu o miscare de bagheta, il prinse de mana si murmura o vraja astfel incat ajunsera direct in fata conacului.