born to be wild

[Julieta D. Thibault]

• Inghiti in sec si doar zambi vag viperinei, din nou. Nu putea sa spuna ca o avea la inima, caci nu era asa insa o agreea, cel putin acum. Avusesera amandoua conflictele lor, insa chiar daca se rezolvasera sau nu acuma nu se mai certau, insa pentru orice era un inceput. Isi umezi buzele simtind un gust sarat, apoi scoase un oftat lung si in acelasi timp silentios, prea silentios incat nu isi dadu seama ca era asorbita in gandurile ei. Mereu patea asa, intra intr-o lume de a ei si se trezea la realitate dupa ceva minute, uneori chiar minute bune insa acum trebuia sa o faca.
  
  Isi scutura capul si deschise apoi ochii usor luandu-si capul rezemat de tocul ferestrii si brusc ramase inlemnita. Totul se schimbase, se uita intr-o parte si in alta a coridorului, doar ca, cazu brusc si se uita in spate. Pervazul disparuse la fel si geamul, aici nu era unde trebuia si nici pe unde venise. Isi freca ochii cu ambele maini si totusi nu reveni la realitate care voia, se afla doar in intunericul pierdut si in acelasi timp focul unor mici lumanari se vedea. Se intoarse spre viperina si dand usor absenta din umeri si zise:
  - Nu stiu, insa stiu ca ma doare capul.