better late than never

[Ian Richter]

Jack&Aylee

“For in dreams we enter a world that is entirely our own.”

• Little Hangleton era un oraş plictisitor, cu toate poveştile de groază despre familia Gaunt şi cu toate morţile subite ce se petrecuseră în conacul ce era încă în picioare de pe deal. Jack făcuse o vizită casei Gaunt, descoperind, surprinzător, cocioaba în picioare. Normal că nu era nimic schimbat probabil de când Gaunt murise de foame, refuzând cu încăpăţinare să se ocupe de el însuşi, după ce Merope îl părăsise ca să fugă cu Tom. Niciun Încuiat nu îndrăznise să mai pună piciorul în cocioaba aceea, în care se presupunea că încă bântuie sufletele lui Morfin şi ale tatălui său, şi că lucruri îngrozitoare li se întâmplă celor care trec pragul.
  Jack fu surprins să audă asemenea prostii prin sat. El era adeptul poveştilor de groază adevărate, mai ales dacă mai conţineau şi puţin umor, însă istorisirile pe care le auzise de la unii localnici erau de-a dreptul stupide. Îşi închiriase o cameră la un han din sat şi auzise vorbindu-se printre colţuri despre el. Ai crede că se obişnuiseră cu oameni ciudaţi, ce veneau să viziteze casa Riddle de pe deal. Mulţi vrăjitori din toată lumea voiau să afle câte ceva despre cel mai mare vrăjitor Întunecat al tuturor timpurilor.
  Ei bine, Jack se afla aici din curiozitate pură. Şi, cum vedea că nimic nu era de văzut decât câteva ziduri vechi şi mobilă prăfoasă, se hotărâse că nu va mai zăbovi mult şi se va întoarce la Hogwarts. Aşa că, în ultima seară pe care plănuise să o mai petreacă în sat, Jack pierdea vremea pe lângă conacul Riddle, imaginându-şi cum putea să arate acel loc în vremurile lui bune.
  Auzi câteva foşnete în faţă şi îşi ridică privirea curios, zărind o siluetă în semiîntunericul de la apus.