born to be wild

[Lexie Stryder]

• Lexie ezită o secundă, întrebându-se dacă nu era ceva cursă. Însă nu vedea ce alternativă avea. Oriu urma indicaţiile pandantivului, ori mergea din nou orbeşte prin coridoarele acelui labirint ciudat şi, cel mai probabil inexistent. Viperina înaintă, simţind-o pe Julieta în spatele ei. Era complet împotriva instinctelor sale să îi întoarcă spatele cuiva în acel loc întunecat, mai ales că cercetaşa nu era chiar prietena ei cea mai bună. Însă se mai gândise la asta, şi hotărâse deja că trebuia să aibă încredere în ea pentru că erau băgate împreună în acea mizerie şi împreună va trebui să şi iasă.
  Urmă coridorul din dreapta, după cum arăta săgetuţa roz,a poi, văzând că aceasta nu se schimba, luă şi următoarea cotitură la dreapta. Imediat după aceea, săgetuţa se îndreptă brusc în stânga şi cele două fete îi urmară instrucţiunile.
  După mai multe cotituri de acel gen, Lexie se întrebă dacă nu se vor învârti la nesfârşit pe acolo. Totuşi, părea că ceva îi citise gândurile dat fiind că, după următoarea curbă, în faţa lor se înfăţişă o uşă mare din lemn de ulm, cu o clanţă simplă şi argintie. Viperina schimbă o privire uşor nesigură cu tovarăşa sa, însă se hotărî că merita să rişte. Nu venise atâta drum numai ca să se oprească aici.
  Apăsă pe clanţă, încet şi blând. Avea o ciudată impresie că după acea uşă va fii 'libertatea' lor, însă speranţa i se spulberă încă o dată când se găsi într-o cameră circular. Pereţii erau vopsiţi într-o culoare deschisă, însă erau la fel de murdari ca şi cei de pe coridoare. Încăperea era goală în afara câtorva scaune şi a unei mese de cafea dintr-un colţ. Lexie ridică din sprâncene, confuză.
  'Ce ar trebui să facem acum?' întrebă ea, ridicând din umeri. Nu avea habar care era ideea acelei camere. Cu toate astea, intră în ea, cu bagheta aprinsă în faţa ei. Tresări brusc când o bufniţă mică şi maro zbură pe neaşteptate dintr-un colţ al camerei. O privi cu dispreţ, însă expresia i se schimbă imediat.
  'Are o scrisoare legată de picioruş! spuse viperina, cu speranţa reînnoită. Se apropie de pasăre, care întinse piciorul demnă. Dezlegă plicul, apoi se postă lângă Julieta. Citi cu un sentiment sumbru ce scria pe el. Lexie Stryder şi Julieta Thibaul, Camera Oaselor, Hogwarts.
  Viperina se încruntă. Deschise plicul îngălbenit şi în următoarea secundă, cu un zgomot insuportabil, din tavan şi pereţi găzură oase, de diferite animale, şi, unele după mărime, chiar de om. Lexie scoase un mic scâncet de frică. Plicul din mâinile ei dispăruse.