my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie îl privi pe Jack pentru câteva clipe, apoi îl urmă prin tunelul lung şi întunecat care făcea parte din subsolul conacului. Spera din tot sufletul că aceea nu era un dintre nopţile în care copii Hogsmeade-ului ieşeau pentru farse şi provocări la Urlet în Noapte. Era destul de rău că ieşise din castel cu un elev, dacă mai era şi găsită în conac ar fii fost de-a dreptul oribil. Însă cuvântul 'oribil' căpătă un sens mult mai slab şi mai dulce când îi auzi povestea lui Jack.
  Deci acea femeie, acea tânără care se apropiase de ei cu părul negru de mătase pe spate şi cu frumoasele flori albe în păr era fosta logodnică a băiatului şi acum venea după el. Viperina se panică imediat, simţindu-se din ce în ce mai incomod în dreapta lui, expusă şi vulnerabilă.
  Mai mult ca sigur că frumoasa mireasă pe nume Anne îi văzuse pe cei doi plimbându-se pe domenii, sub lumina argintie a lunii în acel peisaj extrem de romantic. Însă nu arătase niciun semn că erau mai mult decât prieteni, nu-i aşa? Nu făcuse contact fizic cu Jack, nici nu încercase să îi facă avansuri şi nici invers. Însă ştia că concluzia pe care o trase Anne fusese firească şi nu prea avea argumente contra judecăţii ei logice.
  Cu toate că nu se simţea absolut deloc vinovată, pentru că nu avea motiv, Lexie o compătimea pe mireasa cu inima zdrobită.
  'Ştii, poate ar trebui să îi explici,' spuse viperina timid, mirându-se în gândul ei de frica vizibilă a lui Jack faţă de femeie.