my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie intră pe uşa deschisă în spatele lui Jack. Se găsi într-o cameră mică. În colţul cel mai îndepărtat se afla un dulap mic, cu lemnul mâncat de molii care părea că se va prăbuşi în orice clipă. Ferestrele aveau geamurile sparte şi murdare şi draperiile jerpelite păreau roase de aceleaşi insecte care cu siguranţă că atacaseră şi dulapul.
  Viperina aruncă o privire neinteresată pe fereastră însă se întoarse spre Jack. Era cu un an mai mic decât ea, ceea ce nu însemna nimic pentru o tânără femeie de nouăsprezece ani, însă un an care putea face o diferenţă enromă în caracterului sau viaţa unui singur om.
  Lexie îşi închise ochii pentru o clipă, reluând cuvintele rostite de Jack mai devreme, şi reacţia lui la sugestia de a-i explica totul lui Anne. Apoi îşi strânse bagheta care acum părăsise buzunarul din spate al blugilor pentru a-i fii de ajutor într-un potenţial duel.
  Viperina îşi privi ghetele pentru câteva secunde, apoi îşi ridică privirea spre Jack.
  'Deci ce ai de gând să faci?' întrebă ea cu un oftat scurt. 'Se pare că nu vrei să îi explici totul - deşi eu cred că i-o datorezi - şi nici o luptă nu ar fii chiar bine-venită. Aşa că ce ne rămâne de făcut?'