my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie se ascunse după draperia roşie liindu-şi ascultătoare corpul de marginea rece a geamului spart. Era clar că cineva se apropia şi viperina îşi flutură încet bagheta. Brusc, draperia din faţa ei păru că se dizolvă în aer, însă numai ea putea să vadă cele două siluete din camera întunecată şi murdară, nu şi invers.
  Viperina îşi ţinu respiraţia, decisă să nu fie descoperită sau să îi strice în vreun fel planul pe care Jack îl făcuse. Sau poate că nu făcuse niciun plan, doar încerca să o salveze pe Lexie şi poate chiar şi pe el însuşi.
  Tânăra femeie îşi ţinea mâinile rigide, una dintre ele încleştată pe bagheta de lemn privind-o pe Anne cu antipatie amestecată cu compasiune şi înţelegere. Simţea acele sentimente din cauza faptului că era o femeie şi femeile se înţelegeau reciproc indiferent de situaţie. Era ceva involuntar.
  Viperina încercă să nu pufnească la auzul minciunii lui Jack, însă nu se simţea deloc jignită. Şi dacă nu minţise, tot nu s-ar fii simţit jignită în acel moment pentru că acum voia doar să scape de aşa zisa Anne şi să nu mai aibă treabă cu vrăjotri puternici.