Child of light

[Fantine Tholomyes]

De ce Colin isi pusese viata in pericol inca o data?Incepu sa isi faca griji tot mai mari din cauza lui.Sangera foarte mult, insa asta nu ii diminua din curaj.Sangele era in acel moment de "prisos"!Cum de prisos!Era cel mai grav detaliu!Lupii ar fi avut o pierdere de control si din Colin ar fi ramas nimic.Fantine incerca din rasputeri sa se concentreze, insa sangele fin si proastat ce ii inunda narile era prea provocator.Incarca sa il fereasca din fata ei, la inceput cu botul, ajutata si de o labuta.Insa, acesta nu ceda, ramanand pe pozitie.Atunci Fantine facu ceea ce nu ar fi facut niciodata in oricare alta inprejurare.Dintr-un salt era peste Colin, iar acesta la pamant.Colin facu ochii mari, nedumerit, si intr-o oarecare masura speriat.Nu conta ca acolo era Fantine, prietena sa, pana la urma tot un lup era.Fantine incercase cu binisorul, daca nu merse, se atarnase de singura scapare.Cu coltii scosi, si cu ochii plini de repros, inainta, facandu-l pe Colin sa se tarasca pe spate ,"in retragere".Cand il vazu destul de in siguranta, se intoarse spre lupul cu pata sura dupa ureche.In ochii ei ardea atat iubirea cat si ura, incinse de dorinta de razbunare.Se apropie tot mai mult de tatal sau, cu pasii siguri, fara ezitare.Voia o explicatie totusi.Ce insemnau toate astea?Se cutremura la gandul ca acele victime din tunel, erau acise anume de el, de tatal sau!Insa de ce!Nu intelegea nimic, in mintea ei, care nu judeca normal din cauza transformarii se facu ceata, o ceata tesuta din mii de intrebari!
Lupul negru, de data asta nu parea atat de "dornic de lupta", dar totusi era pregatit de orice atac.Fantine scoase un "latrat lupesc" si isi scoase din nou coltii mai amenintatori ca niciodata.Lupul negruFcu cateva salturi si intr-o fractiune de secunda era deja om.Acum nu mai avea mantia de la inceput cu care isi acoperea fata.Purta o camasa in zdrente, care sigur era rezultatul unui atac al "semenilor sai", insa intr-o situatie care nu ii permitea sa lupte, era in forma omului.Mainile ii erau patate de sange care se uscase deja.Mai jos pe pantalonii simpli, negri si murdari, la fel in zdrente, pe care se ascndeau amprente ale unor maini ce voia sa scape de urmele de sange.Pentru Fantine fusese ca o fulgerare, aceleasi haine, aceeasi maniera, acelasi par neingrijir si slinos, nu se schimbase deloc de ultima data, cu aproape un an in urma, ultima data cand il vazuse.O multime de semne de intrebare se imbulzeau in mintea Fantinei.Nu stia cu ce sa inceapa.Ochii aceia, de ocean, tulburi acum la batranete, pe care ii mostenise si ea si in care se ingramadeau acum margele de lacrimi, o sensibilizau enorm.Se transforma, si facu sfioasa un prim pas spre "tatal sau".Pe obrazul rumen se prelingea o lacrima, o dovada a dorului si a iertarii...