Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• Barbatul continua sa inainteze, iar Colin se ridica in cea mai mare liniste de la podea. Sangele ii zvacnea in tample, rana il ustura, muchii urlau in disperare, iar respiratiile lui probabil ca veneau scurte si superficiale. Putea paria ca arata destul de jigarit. Insa nu-i pasa. Mana lui buna se indreptase spre bagheta, strangandu-si cu putere degetele pe lemnul matasos. Avea nevoie doar de o miscare. Un semn cat se poate de mic.
  Urmari cu o privire de gheata cum barbatul isi intinde mainile spre ale Fantinei si se incrunta cand realiza ca punea destul de multa forta in stransoare. Insa nu auzi niciun comentariu din partea fetei, asa ca trecu cu vederea, considerand gestul ca fiind ceva personal, strict intre cei doi. Cu toate astea, nu renunta la bagheta.
  Mintea lui se invartea in cercuri largi, iar Soimeanul nu prea mai stia ce sa creada. Sa se bazeze pe cunostintele sale sau pe instinctele Fantinei? Era incordat, tensionat. Se intreba daca se inselase. Se intreba daca citise gresit. Se intreba daca exista o alta Fantine Tholomyes. Insa cu fiecare secunda ce trecea decizia lui devenea din ce in ce mai bine conturata. Lipsea doar un declansator. Si veni aproape imediat, caci Cercetasei ii scapa un scancet. Colin nu vazu asta cu ochi buni. Mana lui tasni inainte, cu bagheta asemenea unei prelungiri lemnoase si netede. Buzele lui se miscara repede, dar cuvintele nu se facura auzite. Doar murmurul vibrant al baiatului.
  Nu mai continua sa vada ce se intampla cu barbatul de indata ce si-a dat seama ca tintise bine. Se lasa sa cada cu spatele de cel mai apropiat copac, rezemandu-se de trunchi, cu ochii nefocusati indreptati spre pamant. Respiratiile ii erau si mai accelerate acum, iar lumea lui Colin se invartea. Bagheta ii scapa din mana. Frica de moarte disparuse din momentul in care realizase vraja. Si nu datorita faptului ca cei doi nu erau inca in pericol, ci numai pentru ca isi castigasera ceva timp. Barbatul avea sa fie inconstient pentru cateva minute. Suficient timp incat Fantine sa poata pleca de acolo; Colin devenea cam nesigur pe propriile-i picioare. Oare cat sange pierduse?
  Reveni la realitate cand o auzi pe fata vorbind. Isi ridica privirea spre ea, simtind picaturi de transpiratie pe frunte. Se incrunta spre Fantine, luat pe nepregatite de tonul pe care il folosise. Nu mai avea timp ca sa fie delicat si detaliat, asa ca ridica la randul lui vocea.
  " El e criminalul! Deschide-ti ochii, Fantine! Numele tau era pe afurisita aia de lista!"
  Si scoase din buzunarul blugilor hartia, aruncand-o spre fata.
  " A folosit polipotiune ca sa se transforme. Nu e tatal tau!" urla Colin, fara sa se gandeasca ce face. Dar era ametit. Obosit. Si chiar nu avea timp de asa ceva.