ādfȳr

[Julieta D. Thibault]

• Se simtea la fel ca si soimeanul in acel moment, fara inspiratie si daca ar fi obligat-o cineva sa scrie o poezie, o compunere, un eseu sau orice alt ceva de genul sigur ar fi scris cea mai mare porcarie din viata ei. Avea acele momente cand inspiratia ii zbura departe si nu o mai gasea timp de cateva ore.
  - Stiu perfect, exact asa ma simt eu acum. Probabil daca m-as apuca de o poezie, un eseu sau compunere as scrie cea mai mare procarie din viata mea, sunt rare momentele astea insa de durata.Murmura ea in cele din urma.
  Tresari scurt cand ii auzi din nou vorbele si dadu usor absenta din umeri apoi isi indrepta privirea catre el spunand:
  -O mica plimbare, aerul din castel devine insuportabil. Zise ea in cele din urma ridicand privirea la cer, era destul de innorat insa in acelasi timp nu ii dadea nici o stare, asa era ziua aceea: orice lucru nu i-ar fi dat inspiratie, oricare ar fi acesta. O lua la pas spre padure condusa de soimean, nu o prea interesa pe unde mergea ci voia doar sa se plimbe si sa inspire aerul rece si curat.