the silence is slowly killing me

[Lexie Stryder]

why won't you answer me?
me and lilith

• Lexie îşi strânse roba neagră în jurul taliei subţiri şi păşi într-o plimbare aproape relaxată pe strada pavată a Aleei Nocturn. Nu avea un anumit plan pentru acea seară, însă ar fii vrut să pună mâna pe ceea ce căuta, indiferent dacă vânzătorul avea de gând să i-l dea sau nu. Era pregătită pentru orice şi, în buzunarele din interiorul robei erau ascunse sticluţe cu otravă şi Polipoţiune în cazul în care avea nevoie de aşa ceva.
  Ştia că otrava era numită modalitatea femeiască de 'a pune lucrurile la punct'. Indiferent cum o fi fost, lexie o găsea o metodă incredibil de inteligentă. Pentru că dacă foloseai otrava, aveai şanse să ieşi cu faţa curată din crimă şi era mult mai uşor să îţi acoperi urmele. Pe lângă asta, pericolul în care se punea era aproape minim.
  Viperina se strecură printre prăvălii cu un aer misterios, încercând să se amestecte prin umbrele argintii şi negre făcute de lumina lunii mari şi limpezi pe de pe cerul întunecat.
  Îşi strânse bagheta în mână, ţinând-o încă în buzunar şi intră în 'Borgin & Burke' cu un aer aparent deschis.