lost in words and funny stories

[Julieta D. Thibault]

• Isi arcui o spranceana imediat cand ii auzi vorbele, de ce sa-i de-a lui cutia daca nu era a lui? Incepea sa se indoiasca despre faptul ca tipul asta era un om bun, insa nu voia sa judece pana nu cunostea macar putin istoria si caracterul lui. Nu ii placeau persoanele care judecau din prima si nu voia sa fie una dintre ele, deobicei pe ea o judeca oricine dupa prima aparenta. Se obisnuise cu asta si nu facuse nimic sa schimbe, poate doar faptul ca ea nu avea sa fie asa. Primise o educatie buna si voia sa arate asta mereu, insa si daca era calcata pe bec putea sa de-a educatia naibii.
  
  -De ce v-as da cutia dumneavoastra? Din cate stiu ati spus ca nu va apartine, spuneti-mi un singur motiv pentru care v-as da cutia si daca e destul de convingator va apartine. Spuse ea in cele din urma incrucisandu-si bratele la piept, puse intai cutia in buzunar pentru a fi sigura ca era bine pusa si apoi privi inspre tanarul din fata ei, il analiza. Un baiat destul de bine facut, cu ochii mari caprui si frumosi, care ar fi dat pe spate orice fata. Zambi si continua:
  - Incantata, Jack!