Never forget to smile

[Oswin A. Cameron]

• Era atat de pasiva in acea stare meditativa incat nimic nu ar fi putut sa o determine sa se infurie. Ei bine, va dati seama ca totul ar fi avut intr-un final o limita. Inca statea prost cu autocontrolul iar asta se intampla destul de repede in unele cazuri. Stia prea bine ca trebuie sa faca ceva in privinta asta, dar intrebare era mereu aceeasi: Ce?! Poate ar fi trebuit sa inceapa prin a nu mai pune totul la suflet, si analizeze putin vorbele celorlalti inainte de a raspunde impulsiv. Era cam greu cand in jurul tau se adunau elevi pentru a vedea cearta si , eventual, o bataie.
  
  Inspira si expira ritmic cu mintea pierduta undeva, departe de realitate.
  Sirul gadurilor i se intrerupse insa intr-un mod nu prea placut. O alta persoana patrunse in spatiul ei protector. Nu prea avea chef de vorbit insa un sentiment ciudat ii spuse ca mai bine ar fi daca avea un pic de companie. Se incrunta usor intorcandu-si privirea catre intrare. Cum se face ca nu auzise usa?!
  
  BunaSpuse soimita. I-a loc! Ii indica cel de-al doilea fotoliu de langa masuta. Privi cu parere de rau ceaiul de menta neterminat si rece. Isi stranse repede picioarele sub ea si isi relua acea pozitie lenesa. Pe chip ii aparu un zambet timid cu toate ca nu se considera asa.