wild chid

[Aylee L. Lovel]

• Aylee zambi, dupa care incepu sa se plimbe fara sa se uita la Lexie. De fapt, aceasta nu ii raspunse decat la prima intrebare, insa Aylee o lasa asa. Se prefacu foarte interesata de o frunza de pe jos, pentru a nu fi nevoita sa se uite in ochii fetei. Pe de o parte ii era teama sa mentina un contact vizual lung sau sa intre in subiecte ce puteau fi considerate ciudate. Pe de alta parte murea sa poarte o conversatie interesanta. Iar conversatiile interesante se pot purta doar cu oameni inteligenti, din care nu existau atat de multi. Chiar daca asta suna urat din partea ei. Insa Lexie era unul dintre acesti oameni, nu ar fi trebuit sa rateze ocazia.
  Se ridica in picioare si se aproprie de viperina, privind undeva in spatele acesteia.
  -Niciodata nu am fost buna la conversatii si imi cer scuze pentru asta, incepu Aylee pe un ton scazut. Insa mi-ar placea sa discutam, chiar daca suntem in mijlocul noptii, in mijlocul unei paduri unde intrarea e interzisa. Am impresia ca asta face totul pur si simmplu mult mai interesant.
  Din nou nu putea decat sa se compare cu copii mici. Doar pe aceia ii ai vazuse cu texte de genul "hai sa fim prieteni". Simplu si fara complicatii. Fara sa le pese de pozitia in societate sau de alte granite sociale. Odata ce cresteau, oamenii devneau secretosi, suspiciosi, speriati.
  -Despre ce ai dori sa vorbim? intreba, incercand sa zambeasca. Politica, barfe, vreme? Ma declar deschisa oricarui subiect.
  Rase, cautand in acelasi timp un loc unde sa se aseze, chiar daca asta ar fi insemnat un trunchi de copac cazut sau un bolovan ud. Insa nu gasi nimic, iar asta o facu sa se incrunte, de parca padurea ar fi fost de vina pentru problema ei.