ādfȳr

[Colin Hawkeye Rovson]

• Colin zambi cu mandrie cand isi dadu seama de avansul pe care il avea. Si nici macar nu cazuse de pe matura! Asa ca il nedumeri sa se vada brusc suspendat in aer, tinut locului. Se uita derutat la copaci, asigurandu-se ca acestia incetasera sa mai alunece sub el. Iar apoi Julieta ajunse langa el, continuandu-si drumul ca un glonte dupa ce a avut bunavointa sa-l lamureasca pe Soimean. Baiatul isi scutura capul si porni iar, zambind amar inspre fata. Daca totul era permis, atunci avea si el partea lui de smecherii.
  Isi facu un plan rapid in minte pentru a o incetini pe Julieta, insa casca ochii cand aceasta disparu din raza lui vizuala, intr-o cadere libera. Nu-i venea sa creada ca tocmai facuse asta, adica el nu intentionase niciodata sa... Hei! Isi aminti ca nici macar nu-si scosese bagheta din buzunar, iar cum el nu era bun la vrajile fara bagheta, sigur nu fusese din cauza lui incidentul.
  Se grabi sa coboare spre pamant. In curand reusi sa gaseasca trupul Cercetasei inconstiente si se grabi langa ea.
  " Juls? Ma auzi, Julieta?" intreba el delicat.
  Se auzi un parait sec, urmat de alte trosnete. Colin simti mirosul fumului si isi ridica privirea, cautand sursa. Nu vazu decat cateva siluete intunecate, mult prea departe de cei doi elevi. Putea pune pariu ca habar nu aveau de prezenta lor acolo. Poate cu exceptia unuia. Un barbat ce purta un sceptru frumos sculptat in lemn se uita in directia lor, iar Colin se grabi sa se aplece, asigurandu-se ca atat el, cat si Julieta, erau cat mai aproape de sol. Poate in felul asta ar scapa neobservati.
  " Haide, Juls..." murmura el, intorcandu-i capul intr-o parte pentru a se uita dupa lovituri.