my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie înghiţi în sec atunci când văzu trupul Annei Dispărând din faţa lor. În timpul în care fusese inconştientă păruse aproape inofensivă. Însă Lexie tot nu reuşea să se îndure să nu se bucure de faptul că va putea dormi liniştită în acea seară doar pentru că o ştia pe mireasă într-o celulă.
  Îşi frecă mâinile una de alta, simţindu-şi pielea rece ca gheaţa. Se ridicase de pe jos, însă genunchii îi erau moi şi corpul greu, iar acum că valul de adrenalină trecuse, se simţea şi mai rău decât înainte.
  Îşi ridică privirea spre Jack, care se clătina pe picioare şi de abia reuşea să îşi ţină echilibrul singur, darămite să o mai ţină şi pe ea. Pentru un scurt moment, amândoi părură ca nişte oameni beţi, prinşi într-o transă ciudată şi ameţitoare, care îi înconjura ca un fum, intoxicându-i şi înecându-i cu cât mai mult stăteau în acel los.
  Însă peste câteva minute, ideea că pericolul trecuse se instală în mintea lui Lexie fără prea multe împotriviri din partea fetei şi viperina începea să îşi dorească tot mai mult să se întoarcă la castel. Nu voia să plece la culcare. Voia să se întindă pe gazonul domeniilor castelului şi să rămână acolo, privind stelele şi vorbind, vorbe nespuse de mult timp, care ar trebui spuse mai des şi care au mai multă importanţă decât competiţia Cupei Caselor care doar acum câteva ore fusese primul lucru de pe lista priorităţilor femeii. Acum ştia că mai existau şi alte lucruri, cel puţin la fel de importante.
  Îi prinse pe Jack de mână şi Apărură în conacul Urlet în Noapte în mai puţin de o secundă. Păcat că nu se gîndise la faptul că asta o va face să verse peste balustrada din lemn cojit şi crăpat. Lexie se încruntă şi încerăc să ignore gustul neplăcut pe care i-l lăsase fierea în gât şi continuă să meargă, fără vorbe, în faţa lui Jack.
  'Trebuie să ajungem la castel,' îi spuse ea, cu un zâmbet care voia să fie încurajator.
  Se vedea că el era mult mai rău decât ea şi până acum o trăsese după el, o protejase şi făcuse tot ceea ce îi stătea în puteri să o aprere de Anne. Aşa că acume ra rândul ei. Îi luă un braţ şi şi-l trecu pe după umeri, susţinând o mare partea din greutatea bărbatului.